Iulia Motoc
Anti-antiamericani pe urmele lui Tocqueville
Bernard-Henri Lévy, American Vertigo. Traveling America in the Footsteps of Tocqueville, Random House, 2006.
Pe scena imensa de la New York Public Library, Tina Brown si Bernard-Henri Lévy dezbateau, la sfîrsitul lunii ianuarie, ultima carte a eseistului francez: American Vertigo. Traveling America in the Footsteps of Tocqueville (“Calatorie în America pe urmele lui Tocqueville”). Un public de aproape o mie de persoane, în majoritate europeni, a oferit una dintre putinele primiri pozitive ale cartii în Statele Unite. A doua zi, o recenzie devastatoare aparea în New York Times, ziar care da printre altele si tonul vietii culturale americane. Acesteia i-au urmat alte recenzii de la negativ viscerale la negativ moderate, cu exceptia a una sau doua publicatii.
Fara îndoiala, Lévy nu este un autor simpatizat, în special din cauza excesului de mediatizare care i-a atras în Franta o serie de anecdote si ridiculizari acum foarte populare si în America. Un repros mai profund formulat de criticii sai si preluat acum aproape în unanimitate de presa americana este acela ca toate cartile filosofului contin foarte putina filosofie. Aceiasi critici recunosc însa ca majoritatea problemelor pe care le-a analizat de-a lungul celor treizeci de ani de prezenta pe scena intelectuala franceza si mondiala nu pot fi ignorate. Începînd cu una dintre primele lui carti, care marcheaza despartirea unui fost elev a lui Althusser de intelectualitatea comunista si socialista franceza, Barbaria cu chip uman, si încheind cu ultimele publicate (Réflexions sur la Guerre, Le Mal et la fin de l’Histoire si Qui a tué Daniel Pearl), interventiile sale au curajul de a fi împotriva gîndirii majoritare. Ancheta asasinarii ziaristului american, evreu de origine, Daniel Pearl, în Pakistan, precum si reactiile sale anterioare, critice fata de anti-americanismul intelectualitatii franceze si europene, i-au determinat pe cei de la Atlantic Monthly sa-i propuna lui Lévy o calatorie în America pe urmele lui Tocqueville.
Dupa o luna de critici la adresa cartii sale, Lévy pare a nu le întelege si se apara cu nu mai putin ironizatul “I love America”, iar presa americana se întreaba care va fi influenta cartii si cît va dura. Autorul se declara un “anti-antiamerican”, care doreste sa repuna în discutie cliseele asociate astazi anti-americanismului în Europa (vestica), dar si în lumea araba, America Latina si anumite regiuni ale Asiei. Rezultatul este prezentarea unei Americi pe care nici unul dintre comentatorii cartii nu o recunosc. În primul rînd, i se reproseaza lui Lévy ceea ce lipseste din carte: nu exista nici o descriere a business-ului si a culturii muncii – doua dintre caracteristicile fundamentale ale societatii americane de astazi. În al doilea rînd, e acuzat ca subiectul cartii tine mai degraba de o abordare jurnalistica, nu intelectuala sau filosofica. Pe Bourbon Street în New Orleans, “orasul francez” a lui Tocqueville, lui Lévy i se pare ca atît spiritul francez cît si cel al jazz-ului sînt eclipsate de numarul si diversitatea marginalilor si de degenerarea tinerilor si chiar a copiilor. Compara muzeul baseball-ului din Coopertown, orasul lui James Fenimore Cooper, cu o biserica si crede ca fervoarea americana pentru baseball a atins limitele unui fenomen religios. Deplînge indiferenta americanilor fata de moartea oraselor lor, de neimaginat în Europa – Buffalo, unde au trait doi dintre presedintii SUA, Cleveland si chiar Detroit, unde contempla fatadele cazute ale caselor si acoperisurile disparute. Nu gaseste nimic schimbat la comunitatea de mormoni din Salt Lake City, fata de vremea în care Tocqueville a trecut pe acolo, în 1831. Mall-ul Americii din Minneapolis, al doilea ca marime din lume, cu toata acumularea de false bunuri si dorinte, cu oamenii care îsi doresc sa petreaca aici cele mai importante momente ale vietii, îi pare un semn al sfîrsitului de lume, chipul animal al umanitatii la sfîrsitul istoriei, cum spunea Kojcve. Discuta cu Warren Beatty si, cu toata admiratia pe care i-o poarta, nu se poate împiedica sa-l vada ca o componenta a unei civilizatii de oameni artificiali, împaiati, ca rezultat al multiplelor si diferitelor operatii estetice devenite obligatorii. Observa falsificarea mecanismelor de memorizare, care determina o manie oarba a colectionarii si a constructiei de muzee acolo unde nu este cazul. Obezitatea e simbolul suprem al Americii, nu numai cea fizica, des criticata de clasicii anti-americanismului, dar si cea politica, sociala sau financiara, care face societatea sa gliseze în lipsa de masura, în hybris. Portretul Americii facut de Lévy pare mai crud pe alocuri decît cel pe care faimosii sai inamici declarati anti-americani îl formuleaza.
Care este identitatea americana astazi? Lévy se întîlneste cu Huntington, pe care îl critica nu numai pentru influenta negativa a cartii sale despre conflictul dintre civilizatii, dar si pentru recenta Who we are – dedicata identitatii americane, carte pe care o considera excesiv de antiminoritara, chiar xenofoba. Dupa aceasta întîlnire, identitatea americana i se pare amenintata de excesiva fragmentare a diferitelor comunitati, desi recunoaste ca aceasta fragmentare si diversitate este una dintre caracteristicile perene, care au asigurat vitalitatea societatii americane. Nici una dintre acuzele de “mesianism”, “fundamentalism” sau “neoconservatorism”, vehiculate de antiamericani, nu i se pare fondata lui Lévy. El continua sa aiba încredere în forta intelectualitatii americane, desi pare surprins de pozitiile de dupa 11 septembrie ale lui Michael Waltzer, care poate întelege justificarea torturii, chiar si ale lui Fukuyama sau Huntington – pozitii ale unei intelectualitati care nu a experimentat totalitarismul nici în forma sa fascista nici în cea comunista.
În 2001, Larry Sindentop, filosof oxfordian, publica o carte – Democracy in Europe – în care analiza integrarea europeana de astazi prin prisma filosofiei politice a lui Tocqueville. Cartea a devenit rapid o referinta în domeniu, stîrnind în acelasi timp importante controverse. Sa fie acesta destinul lui Tocqueville?
