Probabil ca niciun profesor nu uita ziua cand primul sau doctorand sustine teza. Azi am avut privilegiul sa fiu inconjurata de prieteni: Margareta Matache, cea care a devenit doctor azi; juriul a fost format din vechii mei prieteni: Profesorii Mihaela Miroiu, Ioan Stanomir si Cristian Preda.
Pe Magda Matache am cunoscut-o in august 2000 cand milita la ONU pentru drepturile romilor. Am revazut-o apoi la Consilul Europei, unde am fost membru in Comitetul Consultativ al Consiliului Europei privind Conventia- Cadru pentru protectia minoritatilor nationale.Am admirat intotdeauna dezvotamentul, tenancitatea si competenta Magdei Matache.
Pe Mihaela Miroiu am avut privilegiul sa o cunosc atunci cand mi-am finalizat doctoratul in Franta si m-am intors in Romania. Era decanul unei facultati aparent concurente facultatii noastre. Dincolo de profesionalismul si verticalitatea indiscutabila, care i-au atras multe antipatii, am apreciat modul in care Mihaela Miroiu a incercat sa colaboreaza cu facultatea noastra. La vremea aceea era imposibil pentru ca Decanul de atunci al facultatii noastre a facut tot posibilul ca lucrurile sa nu fie asa. Impotriva acestui fost decan al facultatii exista astazi mai multe memorii la Universitatea Bucuresti, inca nesolutionate.
Pe Ioan Stanomir, Directorul Scolii Doctorale si pe Cristian Preda i-am cunoscut la inceputul anilor ’90. Este greu sa ii descriu aici. Despre Cristian Preda o spun colegii in referintele care figureaza pe site-ul sau. Despre Ioan Stanomir tot ce a scris in domenii atat de diverse.
Ma refer aici la prietenie,in sensul care asa cum spune Aristotel trebuie sa exista o comunitate de valori. Ar fi fost ipocrit sa pretind altceva.
Magda Matache incearca astazi sa propuna un curriculum pentru Roma la Harvard unde are o bursa postdoctorala. Teza ei despre dezvoltarea copiilor romi si politicile publice poate deschide multe santiere de dezvoltare.
